Siguranța și tolerabilitatea celulelor stem mezenchimale derivate din jeleul Wharton la pacienții cu distrofie musculară Duchenne: un studiu clinic de fază 1

Puncte principale și rezultate:

Dintre studiile publicate, acest mic studiu coreean se apropie cel mai mult de tipul de celule folosit în clinica noastră. Celule stem mezenchimale din cordon ombilical (jeleu Wharton) de la donator au fost administrate pe cale intravenoasă unor băieți cu distrofie musculară Duchenne (DMD). Studiul a fost un studiu reglementat de fază 1, aprobat de Ministerul coreean al Siguranței Alimentelor și Medicamentelor și desfășurat la Samsung Medical Center din Seul.

Șase băieți au fost înrolați, fiecare a primit o singură perfuzie și a fost urmărit timp de 12 săptămâni. Nu au existat evenimente adverse grave și nici toxicitate care să limiteze doza. Testele funcționale la 12 săptămâni nu au arătat nicio modificare semnificativă, iar în medie capacitatea de mers și scorurile motorii au scăzut. Autorii afirmă că rezultatele nu au fost suficiente pentru a arăta eficacitatea. Nu a existat grup de control.

Scop:

Determinarea siguranței, a tolerabilității și a dozei de EN001, un produs alogen de celule stem mezenchimale derivate din jeleul Wharton, de pasaj timpuriu, la copii cu DMD. Eficacitatea a fost doar exploratorie.

Metode:

Studiul a folosit un design cu escaladare a dozei, open-label („3+3”). Trei băieți au primit doza mică, iar un comitet de evaluare a siguranței a examinat datele lor înainte ca alți trei să primească doza mare. Toxicitatea limitantă de doză a fost definită ca orice eveniment advers de grad 3 sau mai mare în primele 2 săptămâni după perfuzie.

Șapte băieți au fost evaluați și șase înrolați între ianuarie și octombrie 2022. Criterii de includere:

• Sex masculin, vârsta de 2 până la 18 ani
• O mutație DMD confirmată și semne clinice de DMD (slăbiciune proximală, mers legănat, semnul Gowers)
• Tratament cu o doză stabilă de corticosteroizi sistemici, care se preconiza să rămână aceeași pe tot parcursul studiului

Băieții au fost excluși pentru o fracție de ejecție a ventriculului stâng sub 50% la ecocardiografie, nevoia de asistență respiratorie sau de ventilație pe traheostomă, terapie genică sau ataluren în ultimele 24 de săptămâni sau analize de sânge de screening anormale, semnificative clinic.

Participanții aveau între 10,0 și 15,8 ani și mergeau încă toți, cu distanțe de mers în șase minute la început de 231 până la 346 de metri și scoruri North Star Ambulatory Assessment (NSAA) de 8 până la 28 din 34. Cinci luau deflazacort și unul prednisolon.

Un lot de celule dintr-un singur cordon ombilical donat a fost multiplicat timp de trei pasaje (aproximativ 20 de zile) în mediu cu 10% ser fetal bovin, apoi înghețat în azot lichid la 5 milioane de celule per pungă de 10 mL. Testele de eliberare au acoperit sterilitatea, micoplasma, endotoxina, numărul de celule, viabilitatea și markerii de suprafață (pozitive pentru CD44, CD73, CD90, CD105, CD166 și negative pentru CD11b, CD14, CD19, CD34, CD45, HLA-DR).

Doza mică a fost de 500.000 de celule per kg. Doza mare a fost de 2,5 milioane de celule per kg, doza care funcționase la șoarecele mdx. În practică, băieții cu doza mare au primit 140 până la 201 mL de suspensie celulară.

Pungile au fost dezghețate într-o baie de apă la 37°C și perfuzate intravenos în 10 minute. Premedicația a fost la latitudinea investigatorului și a constat în hidrocortizon 1 până la 2 mg/kg, lorazepam 0,1 mg/kg, ondansetron și clorfeniramină. Semnele vitale, saturația în oxigen și ECG au fost monitorizate pe tot parcursul.

Evenimentele adverse și creatinkinaza (CK) serică au fost înregistrate la fiecare dintre cele șapte vizite. Spirometria, forța măsurată la dinamometru a extensorilor genunchiului și a flexorilor cotului, NSAA și testul de mers de șase minute au fost efectuate la început și în săptămâna 12. Datele intermediare până la 36 de săptămâni se găsesc în materialul suplimentar. Este planificată urmărirea până la 5 ani.

Rezultate:

Siguranța: Au existat 18 evenimente adverse în 12 săptămâni, 6 în grupul cu doză mică și 12 în grupul cu doză mare. Fiecare băiat a avut cel puțin unul. Toate au fost de grad 1 și niciunul nu a fost grav.

• Roșeață, durere și umflare la locul perfuziei au apărut la 2 din 3 băieți din grupul cu doză mare și la niciunul din grupul cu doză mică. Acestea s-au remis în decurs de o zi.
• Durere de cap la 3 băieți (1 cu doză mică, 2 cu doză mare). Un băiat a fost deranjat de mirosul produsului timp de aproximativ o zi.
• Altele au fost dispepsie, durere în piept și sensibilitate la atingere (câte un băiat, doză mică), durere osoasă (un băiat, doză mare), infecție cu SARS-CoV-2 la 2 băieți și o răceală la 2.
• Nu a existat febră, modificare a tensiunii arteriale, erupție cutanată, dificultate de respirație sau șoc în timpul vreunei perfuzii.
• Încă trei evenimente de grad 1 au apărut până la 36 de săptămâni (21 în total). Niciun eveniment tardiv nu a fost atribuit celulelor.
• Ecocardiogramele la patru băieți, la 6 până la 12 luni, au fost normale.

Funcția motorie: Scorul mediu NSAA a scăzut cu 3,33 puncte în grupul cu doză mică și cu 3,00 puncte în grupul cu doză mare în 12 săptămâni. Scorurile individuale au mers de la 18 la 15, de la 25 la 17, de la 18 la 19, de la 8 la 5, de la 28 la 22 și de la 14 la 14. Un băiat a câștigat un punct, unul a rămas la fel și patru au scăzut, unul dintre ei cu 8 puncte.

Distanța de mers în șase minute a scăzut în medie cu 13,8 metri (doză mică) și cu 47,4 metri (doză mare). Un băiat din șase a mers mai mult decât la început.

Forța extensorilor genunchiului a scăzut cu 0,70 lb în grupul cu doză mică și a crescut cu 0,88 lb în grupul cu doză mare. Patru din șase băieți au avut o oarecare creștere. Forța flexorilor cotului a scăzut ușor până la 36 de săptămâni.

Respirația: Capacitatea vitală forțată, ca procent din valoarea prezisă, a crescut cu 6,67% (doză mică) și cu 1,00% (doză mare), niciuna semnificativă statistic. Un băiat nu a putut face testul din săptămâna 12 din cauza durerii osoase. Presiunile inspiratorii și expiratorii nu s-au modificat.

CK: Nivelurile au avut o tendință de scădere până în săptămâna 12, fără semnificație statistică, și au revenit la valoarea de început după aceea la toți băieții. CK a crescut brusc la unii băieți cât timp aveau COVID-19. Autorii afirmă că nu au putut spune dacă scăderea a fost un efect al tratamentului sau o fluctuație normală.

Concluzii:

Autorii concluzionează că o singură doză intravenoasă din aceste celule a fost sigură și bine tolerată la șase băieți cu DMD și că eficacitatea nu poate fi stabilită decât prin studii mai mari, randomizate, cu doze repetate. Au înregistrat un studiu multicentric de fază 1/2, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (NCT06328725).

Limitările pe care le menționează sunt o singură doză, un eșantion foarte mic, 12 săptămâni de urmărire, în timp ce majoritatea studiilor DMD durează 1 până la 2 ani, și infecțiile cu COVID-19 care au perturbat măsurătorile. În plus, nu a existat grup de control, iar la băieți de 10 până la 15 ani este de așteptat oricum un declin, deci rezultatele funcționale nu pot arăta dacă celulele au făcut o diferență, în vreun sens.

Informații de fond:

Autorii nu susțin că celulele se transformă în mușchi. Pe baza lucrărilor lor pe șoareci, ei propun că celulele eliberează factori de protecție: XCL1 (limfotactina), care, după raportul lor, protejează celulele musculare de moartea celulară programată, și MMP-1, care, după raportul lor, reduce cicatrizarea musculară. Ei susțin că celulele de la pasajul 3 sunt mai potente și mai puțin predispuse la îmbătrânire în cultură decât celulele de pasaj mai târziu folosite în multe produse, motiv pentru care doza lor este mai mică decât în alte studii cu MSC.

Autorii notează că febra trecătoare este cel mai frecvent efect secundar al perfuziilor de celule și o atribuie parțial lichidului purtător. Ei au folosit propria formulare fără componente xenogene și nu au înregistrat febră la cei șase băieți. Cu atât de puțini participanți, din această observație nu se poate trage nicio concluzie.

Celulele au fost furnizate de ENCell Co., Ltd., dezvoltatorul produsului. Lucrarea afirmă că sponsorul nu a avut niciun rol în interpretarea datelor sau în redactarea raportului, iar autorii au declarat că nu au conflicte de interese. Finanțarea a venit din granturi guvernamentale coreene pentru cercetare în sănătate și de la Samsung Medical Center.