Tratamentul cu celule stem pentru bolile neuronilor motori

Nu există nicio dovadă că vaccinurile cauzează autismul, dar există tot mai multe dovezi că autismul nu este doar o afecțiune genetică/hereditară, ci, de fapt, poate fi provocat de factori de mediu. De exemplu, expunerea la bisfenol A este în prezent studiată pentru a determina impactul său ca factor cauzal în autism
12

Terapia cu celule stem pentru autism utilizează capacitățile regenerative și modulatorii ale celulelor stem pentru a aborda factorii neurologici și imuni asociați cu autismul.

Celulele stem, derivate în principal din sângele cordonului ombilical, sunt pluripotente, ceea ce înseamnă că se pot dezvolta în diferite tipuri de celule, inclusiv neuroni. Terapia urmărește:

1. Înlocuirea neuronilor deteriorați: Celulele stem se diferențiază în neuroni, reparând potențial leziunile neurologice.
2. Reducerea inflamației creierului: Celulele stem modulează răspunsurile imunitare, reducând inflamația despre care se crede că contribuie la autism.
3. Îmbunătățirea conectivității creierului: Absorbția îmbunătățită a nutrienților și neurovascularizarea promovează o mai bună funcționare a creierului, contribuind la îmbunătățirea comportamentului și a cogniției.

Studiile clinice sugerează îmbunătățiri în domenii precum interacțiunea socială, comunicarea, hiperactivitatea și reglarea dispoziției, deși rezultatele sunt variate. Cercetările sunt în curs pentru a înțelege pe deplin eficacitatea și siguranța terapiei.

Cel mai adesea 3-6 luni pentru efectul inițial, cu o îmbunătățire continuă în următorii 1 până la 2 ani. Am avut părinți care au observat o diferență aproape imediată sau o diferență vizibilă în decurs de 2 săptămâni, dar nu ar trebui să fie considerată ca fiind tipică sau așteptată.

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin diferite simptome sociale și comportamentale. Cauza exactă a autismului nu este încă pe deplin înțeleasă, dar a fost sugerată o combinație de predispoziție genetică și o insultă/un prejudiciu cerebral perinatal care apare în jurul momentului nașterii. Copiii cu autism manifestă de obicei o combinație de probleme sociale și comportamentale, inclusiv abilități sociale și de comunicare reduse, comportamente repetitive sau limitate – inclusiv vorbire și mișcări repetitive stereotipe – ritualizarea rutinei și disprețuirea schimbărilor și reactivitate anormală la diferiți stimuli senzoriali (ex. zgomot și lumină).

Autismul este de obicei asociat cu caracteristici suplimentare care pot afecta funcționalitatea copilului, inclusiv iritabilitatea, agresivitatea, hiperactivitatea, insomnia și diferite tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia sau anxietatea (1, 2).

S-a sugerat că autismul apare ca urmare a unui amestec de predispoziție genetică și leziuni cerebrale inflamatorii sau mediate imunitar (3).

De asemenea, s-a dovedit că autismul are o mulțime de afecțiuni comorbide care contribuie la comportamente și la o socializare mai proaste, inclusiv tulburări gastrointestinale (ex. constipație cronică), tulburări metabolice, probleme de somn, convulsii, probleme nutriționale și alimentație selectivă, precum și tulburări psihologice (4).

În ciuda faptului că există numeroase progrese care vizează diagnosticarea mai timpurie a autismului pentru a permite gestionarea promptă și pentru a oferi o mai bună calitate a vieții copiilor și adulților care trăiesc cu o astfel de afecțiune pe tot parcursul vieții, nu s-au înregistrat prea multe progrese în tratarea caracteristicilor sale de bază. Tratamentele actuale vizează doar atenuarea comportamentelor nefavorabile, cum ar fi iritabilitatea și agresivitatea, și să le permită să își atingă potențialul maxim în ceea ce privește abilitățile cognitive și sociale. Tratamentele utilizate în mod obișnuit includ terapia psihologică, terapia nutrițională; iar în cazurile extrem de rezistente, farmacoterapia cu medicamente (2, 5):

Psihoterapie/terapie comportamentală
Acestea includ diferite abordări de tratament psihologic și educațional care vizează consolidarea comportamentelor pozitive și reducerea celor nedorite. O abordare frecvent utilizată în autism este analiza comportamentală aplicată (ABA). ABA implică anumite intervenții psihologice care vizează consolidarea comportamentelor pozitive prin stabilirea unui sistem de recompense și inhibarea comportamentelor nedorite prin stabilirea unei consecințe active sau pasive. Acest proces este repetat pe parcursul ședințelor pentru a „modela” comportamentul copilului autist. S-a estimat că această metodă îmbunătățește caracteristicile sociale și comportamentale ale copiilor cu autism atunci când este utilizată timpuriu; unii copii prezentând îmbunătățiri vizibile ale IQ-ului lor. Cu toate acestea, aceste sesiuni durează mult timp, iar gradul de îmbunătățire diferă de la un copil la altul în funcție de gravitatea autismului lor (2, 5).

Farmacoterapie (tratament medical)
Medicamentele pot fi utilizate pentru a trata comportamentele care nu au răspuns la psihoterapie; inclusiv agresivitatea, anxietatea, hiperactivitatea sau iritabilitatea. Unele medicamente utilizate frecvent includ medicamente utilizate în diferite afecțiuni psihologice (2, 5):

• Antipsihotice (ex. risperidonă și aripiprazol): S-a dovedit că aceste medicamente îmbunătățesc iritabilitatea și impulsivitatea. Cu toate acestea, ele sunt frecvent asociate cu multiple efecte secundare care necesită utilizarea lor cu precauție extremă; în special având în vedere grupul de vârstă la care sunt utilizate.
• Antidepresive (ex. fluoxetină): Antidepresivele s-au dovedit în unele studii a îmbunătăți iritabilitatea și comportamentele repetitive asociate cu autismul.
• Stimulante (ex. metilfenidat și atomoxetină): Acestea sunt deosebit de benefice în cazul copiilor autiști cu simptome ADHD coexistente și hiperactivitate și/sau distragere constantă a atenției.

Terapia nutrițională
Acestea sunt diete care s-au dovedit a îmbunătăți simptomele asociate cu autismul. Unele diete frecvent utilizate includ dietele ketogenice și fără gluten. Utilizarea suplimentară a suplimentelor (ex. probiotice și antioxidanți) a arătat, de asemenea, o anumită îmbunătățire a simptomelor (6, 7).

Desigur, există numeroase alte tratamente și medicamente cu beneficii dovedite în autism, care nu sunt subiectul principal al acestui articol; cu toate acestea, toate au un lucru în comun, și anume faptul că sunt doar de natură simptomatică – adică urmăresc să amelioreze într-o anumită măsură diferite trăsături autiste – fără niciun rol în abordarea anomaliei neurologice inițiale care conduce la apariția autismului. În acest context, terapia cu celule stem a apărut ca o posibilă opțiune terapeutică care ar putea îmbunătăți sau chiar repara modificările sau leziunile cerebrale inițiale care contribuie la diferitele caracteristici ale autismului.

Până în prezent, nu a existat un singur studiu – din cunoștințele noastre – care să compare diferite tipuri de celule stem, în ceea ce privește siguranța și eficacitatea, în special în autism. În prezent, există multe tipuri de celule stem disponibile pentru a fi utilizate în diferite afecțiuni, inclusiv celule stem embrionare, celule stem mezenchimale (ex. celule stem din măduva osoasă și cordonul ombilical), celule stem hematopoietice, celule stem neurale, precum și multe alte surse (8).

Cu toate acestea, atunci când ne uităm la alte tulburări similare de neurodezvoltare și la diferite studii de terapie cu celule stem, cele mai fezabile și mai sigure celule stem care au fost utilizate și testate la persoanele autiste și la alte afecțiuni neurologice includ probele derivate din cordonul ombilical, atât sângele cât și țesutul din cordonul ombilical, precum și celulele stem din măduva osoasă. Aceste două tipuri oferă cele mai bune rezultate cu cele mai reduse efecte secundare posibile (8, 9).

De asemenea, am testat și am publicat un articol privind eficacitatea sporită a utilizării concomitente a ambelor tipuri de probe din cordonul ombilical, celule mezenchimale din cordonul ombilical și celule hematopoietice/sânge din cordonul ombilical – menținând în același timp siguranța administrării (11). Aceste rezultate au contribuit la stabilirea metodei noastre actuale de administrare a celulelor stem de tip dual.

La Beike Biotechnology, folosim celule stem din cordonul ombilical pentru autism, atât mostre mezenchimale legate de cordonul ombilical, cât și sânge/hematopoietice donate de la mame sănătoase după o naștere normală. După cum s-a menționat anterior, această administrare concomitentă a ambelor tipuri de celule stem oferă rezultate mai bune (11).

Autismul este diagnosticat, în general, în jurul vârstei de 3 sau 4 ani. Majoritatea studiilor de evaluare a eficacității terapiei cu celule stem au avut pacienți începând de la vârsta de 3 ani – fără a fi raportate efecte secundare specifice vârstei (8-10). În plus, creierul uman continuă să se dezvolte chiar și după naștere până la începutul copilăriei; și s-a dovedit că intervenția timpurie în diferite afecțiuni de neurodezvoltare – inclusiv autismul – a fost asociată cu rezultate și o calitate a vieții mai bune. Prin urmare, recomandăm, în general, efectuarea procedurii în timpul vârstei școlare timpurii (3-7 ani) pentru a permite obținerea celor mai bune rezultate.

Beneficiul clinic nu este garantat în proporție de 100%, ca în cazul oricărei intervenții, iar consultarea specialiștilor noștri înainte de a fi supuși procedurii este extrem de importantă pentru a obține mai multe informații despre procedură.

Niciun tratament nu este lipsit de complicații, iar terapia cu celule stem este la fel. Cu toate acestea, în ciuda noutății sale, terapia cu celule stem are efecte secundare limitate, dacă este utilizată în mod corespunzător, cu efecte secundare generale comparabile cu cele înregistrate în cazul transfuziei de sânge obișnuite sau al transplantului de organe străine (de exemplu, reacții alergice, respingerea celulelor sau febră). Alte efecte secundare care au fost raportate în mod specific în studiile clinice care testează terapia cu celule stem în autism includ:

• Dureri de cap
• Durere la locul de injectare
• Tulburări gastrointestinale, inclusiv greață și/sau vărsături
• Convulsii
• Creșterea inițială a gradului de hiperactivitate în primele trei luni după terapia cu celule stem

Cu toate acestea, niciunul dintre aceste efecte secundare raportate nu a pus viața în pericol sau a avut consecințe pe termen lung și au fost ușor de gestionat din punct de vedere medical la momentul apariției lor.

Mai jos este prezentat un rezumat al factorilor care ar putea afecta răspunsul dumneavoastră la terapia cu celule stem și modul în care noi, cei de la Beike Biotechnology, abordăm fiecare factor pentru a ne asigura că vă oferim cea mai mare eficacitate folosind cea mai sigură procedură posibilă.

• Doza/numărul de celule stem: Cu cât doza de celule stem este mai mare – în anumite limite, desigur – cu atât răspunsul este mai bun. La Beike Biotechnology, administrăm o doză optimă de aproximativ 120-280 de milioane de celule (în funcție de greutatea copilului) pentru autism.
• Calea/metoda de administrare: Studiile au arătat că injectarea intratecală (prin puncție lombară direct în CSF-ul creierului) oferă un răspuns mai bun decât calea intravenoasă tradițională (care face ca celulele stem să ajungă la alte organe decât creierul înainte de a ajunge la creier). La Beike Biotechnology, utilizăm concomitent ambele căi, intravenoasă și intratecală, pentru a obține o eficacitate maximă, asigurând în același timp efecte secundare sau toxicitate cât mai reduse.
• Tipul de celule stem utilizate: După cum s-a menționat anterior, atât celulele stem pe bază de cordon ombilical, pe care le folosim la Beike Biotechnology, cât și celulele stem din măduva osoasă au o eficacitate mai bine dovedită în autism comparativ cu alte tipuri de celule stem.
• Calendarul transplantului de celule stem: Intervenția timpurie este crucială pentru persoanele cu diferite tulburări de neurodezvoltare – inclusiv autismul. Prin urmare, recomandăm intervenția timpurie în timpul primilor ani de școală (în jurul vârstei de 3 până la 7 ani).
• Timp de urmărire: Beneficiile semnificative ale terapiei cu celule stem încep să apară la aproximativ trei luni după terapia cu celule stem, iar majoritatea persoanelor își ating potențialul maxim la aproximativ 6-12 luni după tratament. La Beike Technology, chiar și după externare, vă oferim un program complet de urmărire începând cu o lună și până la un an după transplant. Aveți acces complet la echipa noastră de profesioniști chiar și după ce părăsiți centrul nostru.